Voi ține CONT de ce veți trimite

Pentru a nu împiedica pe nimeni care doreşte să aducă un ajutor am trecut ieri pe la BancPost şi am creat două conturi, unul în lei şi unul în euro pentru a folosi celor de care ne ocupăm. Vă voi ţine la curent cu situaţia acestor conturi şi cu ce am făcut cu darurile primite.

Contul in LEI: RO92INGB0000999903575160
Contul in EURO: RO37BPOS71307941059EUR01

Suferinţa lui Edi

În dimineaţa zilei de sâmbătă (04.06.2011), când am ajuns în biserică, am întâlnit un tată cu doi copii. Am dat mâna cu el, am intrat în vorbă şi i-am urat bun venit şi o şedere cât mai plăcută în mijlocul nostru. Imediat am observat că băieţelul lui de şase ani, Edi, avea o problemă de sănătate. Capul lui era mai mare decât ar fi trebuit.
Când l-am întrebat care este problema cu băiatul, tatăl a început să plângă şi s-a aşezat pe scaun cu capul plecat şi mi-a povestit că la vârsta de un an s-a descoperit că băieţelul avea apă la creier (hidrocefalee). După un timp a fost operat şi i s-a plantat un furtun de la creier pană la vezica urinară ca să i se scurgă acel lichid. Am pus mâna la gâtul copilului şi am simţit acel furtun implantat. Problema este că acest copil trebuie să fie operat la un interval de unul-doi ani, până împlineşte vârsta de douaăzeci şi doi de ani, pentru a-i fi prelungit furtunul din cauza creşterii în înălţime a copilului. Problema este că această operaţie trebuie să se facă peste 3 zile (marţi, 07.06.2011). Pentru liniştea tatălui i-am vorbit despre răbdare şi încredere în Dumnezeu care de fiecare dată când am trecut printr-o încercare n-am fost singur, ci am simţit ajutorul Lui şi a celor din jur. În acel moment faţa lui s-a luminat şi a spus „Lăudat să fie Dumnezeu”. Am stat de vorbă şi cu Edi, şi am văzut tristeţea şi oboseala de pe chipul său. L-am intrebat pe tatăl lor, Cornel, de ce sunt copiii aşa de obosiţi şi unde au dormit. Mi-a mărturisit că aseară au dormit într-un parc pe bancă. Am povestit unui grup de 12 persoane despre această problemă şi au oferit împreună 150 lei pentru Edi. Acum caut în continare pentru a coperi restul sumei de la persone binevoitoare. Suma totală este de 800 lei. După ce am ieşit de la biserică la ora 19 i‑am adus la mine acasă pe Cornel şi pe cei doi copii cu care venise. Până marţi le voi oferi cazare şi mâncare în limita posibilităţilor (limită ce poate fi largită de personele binevoitoare, deoarece începând cu ultimele două luni salariul meu este de 400 lei lunar). Eu sunt convins că aurul şi argintul este al Tatălui nostru iar noi nu suntem decât nişte administratori ai darurilor Sale. Îmi place să cred şi ştiu că această sumă va fi completată pentru Edi. Ceea ce încă nu ştiu sunt metodele şi căile prin care se va realiza acest lucru, însă aceasta nu este neapărat nevoie să ştiu.

Câteva ajutoare pe care le-au primit

Un prieten la strâmtoare se cunoaşte

      Încă un oaspete în casă

      Ionuț, băiatul despre care v-am vorbit anterior, are un prieten Cristian A. de 28 de ani. A fost externat astăzi (31.05.2011) din spitalul Floreşti din Prahova. A avut mai multe probleme printre care şi probleme pulmonare, fiind suspect de TBC. El a lucrat la o spălătorie auto timp de paisprezece ani, locuind tot acolo. În urma unor dispobilizări a rămas fără locul de muncă în timp ce era în spital. Ionuț, pentru că e bun prieten cu Cristian, m-a rugat să îl primim şi pe el şi să încercăm să îl ajutăm.

      Camera unde stau în gazdă mai are deasupra o cameră identică. Mi-ar fi de mare folos dacă aş putea să o închiriez şi pe aceasta pentru a primi în ea temporar persoane care nu au unde să stea pt o perioadă de timp până îşi revin pe picioarele lor. Eu platesc 400 lei lunar pentru camera unde stau. Nu am gaze, folosesc penrtu gătit o butelie. Noroc că am încărcat-o de curând pentru că tocmai vroiam să fac o mâncare de fasole şi am fiert la ea patru ore şi încă nu e gata. Nu am mai intâlnit o fasole mai încăpățânată ca asta. Asta să fie problema... şi să se rezolve restul. Cu Dumnezeu înainte.

Ionuţ la strâmtoare

      Acum o săptămână Cristina m-a sunat şi mi-a spus de un tânăr de 29 de ani care are probleme, nu are unde să stea,  nu  are serviciu, e la mila oamenilor, nu ştie cum poate să iasă din problemele pe care le are. L-a lăsat soția fară să-i dea de veste şi a plecat în altă țară; el a suferit mult din cauza acestei despărțiri, motiv pentru care a avut o depresie care i-a afectat şi locul de muncă şi a rămas şi fară locuința în care stătea în chirie. Cristina i-a dat numărul meu de telefon şi acum o săptămână m-a sunat chiar el. Ieri m-a sunat disperat că nu are mâncare, nu are unde să stea iar pe stradă sunt multe pricole. Astăzi m-am întâlnit cu el, l-am adus acasă la mine, i-am dat să manânce iar acum o să merg cu el într-o baracă din strada Fabricii.

      El doreşte să muncească, să se întrețină singur, atâta doar că acum este la răscruce. A zis că ne va da banii înapoi însă nu am accepta aşa propunere, decât în măsura în care va dori să ajute la rândul lui, direct sau indirect, alte persoane care au probleme. Aveam de gând să stea în baracă până va găsi un serviciu, când îşi va permite să ia un spatiu în găduire ca să poată să beneficieze de apă curentă şi alte facilități. În barăci nu e un loc tocmai potrivit pentru că este el, fiind mulți copii, gălăgie, şobolani, mizerie.  Şi din cauză că baraca trebuia aranjată, nefiind încă în conditii acceptabile, am convenit cu el să rămână la mine trei-patru zile unde va avea mâncare şi cazare gratuit cu condiția ca între timp să incerce să-şi rezolve problemele cu serviciul.

      O să vă țin la curent cu pe măsură ce apar noutăți.

Ionuţ