Schimbarea la față... şi nu numai

      Uitasem să vă spun ceva în legătura cu nea Ion al meu. Seara, înainte să ajungă la mine, moșul meu a fost adus de acea persoană la biserică pentru a mi-l prezenta. Din cauză ca mirosea greu și arăta foarte neîngrijit (un păr lung și o barbă și mai lungă) nu stătea nimeni prin preajma lui. M-am gândit la ce ar fi făcut Domnul Isus în această situție, ceea ce mi-a dat putere să mă așez lângă el şi să rezist eroic. I-am spus că o să-l iau acasă la mine și s-a bucurat cu lacrimi în ochi. Le-am spus celor de acolo că a doua zi (sâmbătă dimineața) o să-l aduc la costum. Nimeni nu m-a crezut.

      Dimineața, după ce nea Ion s-a trezit l-am îmbrăcat la costum cu haine pe care le aveam sau le-am primit și l-am adus la biserică curat, îngrijit. Vreau să vă spun că nu l-a recunoscut nimeni. Nici persoana care mi-l adusese nu l-a recunoscut. Era un alt om... (Îmi pare rău că nu i-am facut o poză înainte şi una după. Aşa că mă bazez deocamdată doar pe imaginaţia voastră).

      Am vorbit astăzi cu o colegă şi va veni mâine, marţi, să-l viziteze pe nea Ion şi să vedem ce putem face din punct de vedere medical. Am vorbit cu Valerica Mârzac să găsească o persoană calificată pentru consiliere psihologică având în vedere necazurile prin care a trecut bătrânul.

      În rest este bine, începe să mănânce (la început nu putea mânca mai mult de 2 felii de pâine din cauză că nu mai era obişnuit cu cantitatea normală de mâncare) și se bucură de noul său cămin.

      Am fost plecat o saptamană acasă în Mihăieşti pentru a reyolva nişte probleme. Moşul meu s-a descurcat între timp doar că abia aşteptam să ajung la el să văd ce mai face. L-am găsit nebărbierit şi m-am gândit să vă dau o mică idee despre schimbarea la faţă.

Înainte:

După:



Bucuria dăruirii - sau ce nevoi mai sunt

      Pentru că nu e normal ca o bucurie să o ţinem ascunsă, încerc să-i implic pe cei care doresc în acest lanţ al dăruirii oferindu-le posibilitatea să se implice. Zice undeva: mai fericit e cel care dă decât cel care primește. Cine nu crede, să verifice! Dau și ocazia pentru a face asta, prezentând mai jos câteva din nevoile curente (o să vă țin la curent cu rezolvarea lor):

      1. Frigider – având în vedere că trebuie să gătesc mai mult – pentru mine şi pentru cei doi bătrâni, mi-ar fi de folos un frigider, să pot să păstrez alimentele.

      2. Aragaz cu cuptor sau cuptor electric – din aceleaşi motive menționate mai sus.

      3. Oale, tacâmuri – în general sâmbăta vin diverse persoane (printre care şi familia de la Plătăreşti). Le gătesc şi mâncăm cu toții. Deocamdată mâncăm în picioare că nu avem scaune şi dacă suntem prea mulți mâncăm pe rând că nu avem loc şi nici destule tacâmuri. Pentru gătit am folosit o oală primită împrumut de la gazda la care stau şi tot de la dânsa am şi tacâmurile.

     4. Saltele sau paturi de o persoană – pentru bătranul care stă cu mine şi pentru alții care vor mai veni.

      5. Jucării pentru copii – având în vedere că intenționez să aduc şi copii pentru consiliere.

      6. O sobă mai bună – iarna cred că va fi dificil aici, deoarece podeaua de ciment este foarte rece şi soba curentă cu gaz abia se încălzeşte.

      7. Un calculator – având în vedere că ținem legătura online mi-ar prinde bine un calculator – am deja un monitor aici de-al gazdei. Activitatea mea online este momentan la mâna a doua deocamdată în sensul că un prieten se ocupă de acest lucru. Singura cale de comunicare prin internet este limitată la un telefon cu cartelă pe care am activat internetul câte 30 zile când am credit şi îl folosesc pentru a trimite si a primi mailuri. Un calculator e util și la cautarea diverselor informații utile pentru problemele oamenilor și de asemenea pentru afișarea versurilor și a melodiei atunci când ne întâlnim să cântăm. În plus gazda are internet şi ar fi uşor să mă conectez.

      În cazul în care doriți să mă contactați în legătura cu cele de mai sus și nu numai, puteti sa o faceți la numerele: 0734187729 (vodafone), 0765017961 (cosmote).

Mama familiei de la Plătărești servind la masă

Supa de pui

Mâncând împreună în picioare

Mâncând împreună în picioare

Cântând cu toții după masă
(versurile le-am afișat cu ajutorul  laptopului unui prieten)

Un bătrân, doi bătrâni...

      Nu am apucat să vă spun că acum ceva mai mult de o săptămână, în curtea unde stau în gazdă, am întâlnit un bătrânel în vârstă de aproximativ 65 ani care are amândouă picioarele amputate mai sus de genunchi. Este singur de peste 30 de ani, are o pensie modestă din care plăteşte şi chirie şi întreținere. A doua zi după ce am aflat de el m-am dus la el cu o farfurie cu un sos cu cuburi de soia pe care tocmai îl făcusem. A mâncat cu plăcere şi m-a întrebat de unde am cupărat un sos aşa bun pentru că, deşi el nu mănâncă sosuri și ține un regim, aceasta i-a plăcut în mod deosebit. I-am spus că l-am gătit chair eu. S-a mirat şi m-a rugat să-i mai aduc când mai fac.

      Azi am gătit nişte mazăre cu soia şi nişte ridichii, ceapă, pateuri (acestea fiind primite de la o persoană din biserică) şi am mâncat împreună cu bătrânul nea Ion de care v-am spus mai mai înainte că l-am luat la mine acasă fiindcă nu avea unde sta. M-am gândit apoi la bătrânelul pe care l-am întâlnit şi care stă în aceeaşi curte şi m-am dus la el cu o farfurie cu brânză, ouă, ridihii, ceapă, 2 felii de pateu, 2 felii de pâine cu salată de vinete. S-a bucurat mult de tot de acest lucru pentru că nu mâncase de ieri de la ora 14. Mi-a cerut un leu pentru o pâine pentru că nu mai avea nimic, însă i-am adus o pâine de la mine pentru că bani nu mai aveam nici eu.
      V-am spus într-o postare anterioară că odată cu venirea lui nea Ion m-am gândit serios să fac în cămăruța în care stau un mic adăpost sau cantină pentru bătrâni. Vad că lucrul acesta deja se realizează de la sine. Mulțumesc astfel celor din biserică (şi nu numai) care, auzind de acest caz, au sunat şi mi-au oferit alimente pentru cei pe care îi am în grijă mine şi pentru mine.
      O să încerc acum să-i fac o poză cu telefonul să vi-l arăt pe nea Ion în carne şi oase... virtuale.

      Revin. Am reusit să fac poza, să creez mailul ca să îl trimit lui Iulian să o pună pe blog. Doar că pur și simplu nu pleacă mailul - deși se chinuie. Probabil că îmi scapă ceva. Ar fi prima poză pe care o trimit pe mail.