Reamintesc cazul fetiţei de la Budeşti, Rebeca. Când am mers pentru prima oară la această familie am rămas impresionat de sărăcia în care trăiau în contrast cu caldura cu care ne-au primit. M-am împrietenit foarte repede cu Rebeca. Am discutat cu ea despre lucrurile copilărie, despre natură, despre prietenii ei, despre jocurile împreună cu fraţii ei (aici mi-a spus că nu prea se joacă cu ei din cauza problemei pe care o are – o doare piciorul când se sprijină pe el). Printre altele am aflat ceea ce îşi doreşte cel mai mult: să poată să alerge şi să se joace cu fraţii ei si cu ceilaţi copii din jur. Mi-a mai spus că îşi doreşte mult un televizor. I-am spus că Dumnezeu va avea grijă de picioruşul ei şi că El are pe undeva pregătit şi un televizor. I-am spus să se roage pentru picior şi pentru televizor. I-am promis că o să caut să vedem unde este acest televizor şi că o să i-l aduc. După trei săptămâni am primit un telefon de la o doamnă pe care nu o cunoşteam dar impresionată de cazul lor m-a rugat dacă pot să primesc (gratuit) nişte mobilă pentru ei. I-am spus ca e o mare plăcere şi am fixat ziua în care să o ridic. L-am sunat pe George Uba şi l-am rugat să mă ajute cu duba sa pentru a căra mobila. Am încărcat în maşină: două canapele, două fotolii, două covoare, un birou, un aragaz, o masă, doi saci cu jucării, farfurii şi un televizor, cel pe care i-l promisesem Rebecăi. Am plecat către Budeşti. Plouase foarte mult în dimineaţa aceea, dar având un şofer cu experienţă şi care nu dă uşor înpoi am reuşit să ajungem cu bine în faţa casei lor, în ciuda faptului că maşina rămăsese împotmoliţă si a trebuit împinsă ca sa treacă prin şanţurile cu noroi. Au fost foarte bucuroşi să ne vadă şi ne-au ajutat la descărcat.
Televizor aveau dar nu erau racordaţi la reţeaua de curent electric. Acum câteva zile cei de le ENEL au venit şi i-au branşat urmând ca zilele acestea să aibă lumină. Însă ne gândim şi aşteptăm sfaturi cu privire la cealaltă dorintă a Rebecăi – să alerge şi să se joace împreună cu fraţii şi cu ceilalţi copii. Dacă aţi avea un copil cu astfel de probleme iar ceilalţi ar sta nepăsători, ce ar fi fost în sufletul dumneavoastră? Mulţimiţi lui Dumnezeu pentru că nu treceţi pe unde trece tatăl Rebecăi care mi-a spus ca de nouă ani este trist şi se gândeşte câţi ani va mai dura această suferinţă. Nu poate să gândească că ar trebui la acel medic şi să-i spună: “taie piciorul fetei mele!” “Cum aş putea face lucrul acesta ?” spunea el.
 |
| George Uba descărcând televizorul |
 |
| Provocarea noroiului |
 |
| George descărcând aragazul |
 |
| George, Silviu, eu şi un aragaz |
 |
| Provocarea intrării înguste |
 |
| Iarba verde şi noroi |
 |
| După ieşirea la liman (aici e partea uşoară) |
 |
| O mână deschisă... la propriu şi la figurat |
