Nu am apucat să vă spun că acum ceva mai mult de o săptămână, în curtea unde stau în gazdă, am întâlnit un bătrânel în vârstă de aproximativ 65 ani care are amândouă picioarele amputate mai sus de genunchi. Este singur de peste 30 de ani, are o pensie modestă din care plăteşte şi chirie şi întreținere. A doua zi după ce am aflat de el m-am dus la el cu o farfurie cu un sos cu cuburi de soia pe care tocmai îl făcusem. A mâncat cu plăcere şi m-a întrebat de unde am cupărat un sos aşa bun pentru că, deşi el nu mănâncă sosuri și ține un regim, aceasta i-a plăcut în mod deosebit. I-am spus că l-am gătit chair eu. S-a mirat şi m-a rugat să-i mai aduc când mai fac.
Azi am gătit nişte mazăre cu soia şi nişte ridichii, ceapă, pateuri (acestea fiind primite de la o persoană din biserică) şi am mâncat împreună cu bătrânul nea Ion de care v-am spus mai mai înainte că l-am luat la mine acasă fiindcă nu avea unde sta. M-am gândit apoi la bătrânelul pe care l-am întâlnit şi care stă în aceeaşi curte şi m-am dus la el cu o farfurie cu brânză, ouă, ridihii, ceapă, 2 felii de pateu, 2 felii de pâine cu salată de vinete. S-a bucurat mult de tot de acest lucru pentru că nu mâncase de ieri de la ora 14. Mi-a cerut un leu pentru o pâine pentru că nu mai avea nimic, însă i-am adus o pâine de la mine pentru că bani nu mai aveam nici eu.V-am spus într-o postare anterioară că odată cu venirea lui nea Ion m-am gândit serios să fac în cămăruța în care stau un mic adăpost sau cantină pentru bătrâni. Vad că lucrul acesta deja se realizează de la sine. Mulțumesc astfel celor din biserică (şi nu numai) care, auzind de acest caz, au sunat şi mi-au oferit alimente pentru cei pe care îi am în grijă mine şi pentru mine.
O să încerc acum să-i fac o poză cu telefonul să vi-l arăt pe nea Ion în carne şi oase... virtuale.
Revin. Am reusit să fac poza, să creez mailul ca să îl trimit lui Iulian să o pună pe blog. Doar că pur și simplu nu pleacă mailul - deși se chinuie. Probabil că îmi scapă ceva. Ar fi prima poză pe care o trimit pe mail.
M-am gândit și la un adăpost pentru copii si urmează să vad cum se va realiza și acest lucru, ca prin minune. Deja familia la care stau în gazdă are nevoie de un logoped si un psihilog pentru copii, așa ce ei ar putea fi deja primii beneficiari...
RăspundețiȘtergere